Cum să ne facem curaj pentru a urma un curs de artă?

Multora le-ar plăcea să picteze, să deseneze, să sculpteze ori doar să afle mai multe despre marii pictori ai lumii. Poate deja știu să schițeze câte ceva. Poate nu. Dar, foarte adesea, se tem de judecata celorlalți. De ridicol. De ei înșiși. Pot fi depășite toate aceste temeri?

Am încercat să aflăm de la Teodora Vărzaru, absolventă a Universitățiii Naționale de Arte Plastice, secția Sculptură (în 2012), care este deopotrivă artist, organizator și expozant în cadrul mai multor expoziții, voluntar în numeroase proiecte, dar și dascăl – care inspiră oameni de toate vârstele să găsească curajul de a-și urma pasiunile.

Predă un Curs de Desen: creion, cărbune, pastel; un Atelier de Mozaic; și un Atelier de pictură – Stiluri și mari pictori la Fundația Calea Victoriei. Prin urmare, s-a dovedit un interlocutor adecvat pentru a afla cum poate cineva să lase temerile la o parte și să își găsească forma de exprimare artistică ce i s-ar potrivi.

Cum poate descoperi cineva dacă o înclinație spre artele plastic poate deveni un hobby permanent?

Pot spune cu siguranță că este un mod de relaxare cosntructiv și de aceea, majoritatea cursanților preferă să vină la cursuri, ca să învețe ceva nou sau să lucreze la ceva, poate laun proiect personal. Am întalnit și cursanți tineri care au venit la mine cu portofolii pline de desen, și cursanți mai în vârstă care vin să îmi arate imagini cu picturi realizate de ei acasă, nu neapărat pentru validare, ci pentru îndrumare.

Eu mă bucur de fiecare imagine și încerc să-i fac să îaninteze și să se apropie de ce anume vor ei să exprime. Acest hobby devine permanent în momentul în care începi să descoperi că fiecare tehnică învățată mai aduce altele după ea, că fiecare stil are mai multe tipuri de manifestare să că există un număr infinit de materiale care să te îndemne la creativitate.

Cumva trebuie doar să vrei. Dacă ai o inclinație spre artele plastice, cu siguranță pictura sau desenul pot deveni un hobby permanent, chiar necesar și util în viața de zi cu zi.  

Poate o persoană fără studii de artă să devină artist amator? Cum?

Cunosc oameni care pictează oricum din pasiune și bucurie, fără să mai aibă disponiblitatea necesară de a mai face o facultate, care nu caută titluri sau diplome. Ei nu își pun etichete, așa cum nici eu nu le pun etichete; ei vin să învețe un mod corect și organizat de a aborda un subiect pe care oricum îl îndrăgesc sau care i-a fascinat dintotdeauna. Artistul amator este acel om care, în lipsa studiilor academice, continuă să picteze sau să deseneze, fiindcă asta simte, fiindcă asta îi aduce lui bucurie.  

Există vreo rețetă pentru a depăși temerea că „dacă nu-s un Picasso, mai bine nu mă apuc de acest hobby”?

Picasso nu picta la nivel de hobby, și atunci noi de ce ne comparam tocmai cu Picasso? Motivele pentru care oamenii vin la un curs de inițiere în arte plastice ar fi tocmai acesta. Că au ramas cu o impresie placută din școala generală pe care nu au mai apucat să o aprofundeze. Așa că își cumpără singuri materialele, dar ajung să nu știe să le utilizeze cum trebuie. Atunci,  ori se inhibă și susțin că nu au „talent”, ori se interesează și merg mai departe.

Câțiva dintre cursanți au recunoscut că se autosabotează. Că nu merg la cursuri într-un spațiu organizat, alături de alți oameni, de teama de a fi judecați.

Aici intervine capacitatea profesorului de a explica anumite concepte sau tehnici pe înțelesul lor și adaptat nivelului lor, pentru ca aceștia să nu se simtă complexați. El trebuie mai degrabă să le deschidă apetitul pentru artă decât să îi inhibe cu pretenții nejustificate.

Orice act creativ ține în primul rând de puterea gândului și apoi de manifestarea sa fizică, ajutată de cunoștinte teoretice și practice și, mai ales, de exercițiu.   

Care ar fi primii pași de urmat de la visare, de la fantezie, până la a începe proptriu-zis să pictezi? 

Este o vorbă clasică – „nu ne naștem învățațiti” – care pe mine ma ajută să „sparg gheața” atunci cand începe un curs. E normal să avem emoții când abordezi un domeniu pe care nu-l stăpânești. Adulților le este mult mai greu decât copiilor ăa aiba disponibilitatea de a învața un lucru de la zero, având în vedere că mulți dintre ei sunt foarte buni în meseriile lor. Ei au două moduri de a se manifesta: Unii se frustreaza că nu stiu multe lucruri într-un domeniu nou sau schimbă abordarea și se gândesc la câte lucruri noi pot să învețe ușor.

Uneori, cursanții vin cu scopuri mai mari decât le propun eu. Au deja așteptări. Nu își dau timp să interiorizeze informațiile, vor rezultate imediate. Alteori, vin doar cu un zâmbet și curiozitate. Deci primul pas pentru a începe efectiv să pictezi ar fi sa îți păstrezi mintea deschisă și disponibilă, sa nu te autosabotezi înainte de a începe, și să cauți un pic de îndrumare.