Ioana Ciolacu sau despre axa București-Berlin

Numele Ioanei Ciolacu, trebuie să recunosc, l-am auzit odată cu toată lumea, la buletinul de știri. Faptul că un tânăr din România câștiga pentru prima dată celebrul concurs „Designer for Tomorrow”, organizat în cadrul Berlin Fashion Week, a atras atenția tuturor. Câștigarea acestui premiu – oferit de un juriu în care se afla chiar Stella McCartney – dar mai ales creațiile vestimentare cu un aer cosmopolit, au impus rapid numele Ioanei Ciolacu printre designerii importanți din România.

Pentru cei care fac cunoștință pentru prima dată cu numele tău… Cine e Ioana Ciolacu?

Hai să facem cunoștință atunci! Eu sunt Ioana Ciolacu-Miron, designer activ și arhitect pasiv și îmi cârmuiesc cu pragmatism propria afacere. Însă în primul rând sunt dedicată frumosului, naturii și optimismului.

Ești printre altele câștigătoarea deja celebrului concurs „Designer for Tomorrow” de la Berlin, unde juratul principal a fost Stella McCartney. Povestește-ne puțin despre această experiență.

Privind înapoi spre întreaga experiență „Designer for Tomorrow”, pot concluziona printr-un sfat către orice om care are dorințe ce par a fi departe de a fi îndeplinite: important este să încerci! Așa a fost la mine, am încercat. Și mi-a ieșit abia a doua oară. Indiferent de frământările interioare, cred că este de datoria mea și a noastră să încercăm. Cumva restul a mers de la sine. Am intrat pe mâna unor profesioniști care m-au ghidat timp de un an și m-au instruit bine, bine, atât teoretic, dar mai ales practic, într-ale industriei. Altfel, am avut parte și de fațeta sclipitoare a modei: de la un turneu de promovare a propriei colecții până la backstage-ul Stellei, dineuri, excursii inspiraționale, celebrități and all that jazz.

Piesele tale vestimentare ascund un melanj perfect între feminitate și structurile arhitecturale. Grafismul poetic este deja o semnătură personală. Care este de fapt linia de design pe care îți place cel mai mult să aluneci când creezi?

Ador să fiu pusă în categorii pentru că mă ajută să îmi conturez și să-mi definesc identitatea. Altfel sunt oarbă și mă bazez doar pe intuiție, materiale și corpul cel mai greu: haina trebuie purtată. Drept urmare, tiparele mele tind către o simplitate care se complică și care apoi se simplifică din nou în produsul finit. Îmi ocup mult timp cu „găselnițe”, cu aplicarea industriilor creative adiacente modei în creație. Linia este ceea ce rezultă din toate acestea pentru că am refuzat să mă limitez voit la ceva anume. Învăț mereu ceva nou și îmi este greu să îmi definesc limitele până nu voi învăța tot. Însă știu cu siguranță că îmi place prospețimea unei idei noi, aplicarea ei și gradul de sustenabilitate pe care îl poate oferi.

În ultima perioadă designul vestimentar s-a construit nu numai din fantezie și concept ci și din… material. Care sunt materialele pe care lucrezi?

Materialele sunt minunate! Știu, de exemplu, că în construcții se inventează anual peste 200 de materiale noi, iar în modă e și mai și. Eu prefer contrastele subtile la material, alăturări neașteptate care îți ascut simțurile. Bineînțeles că acest lucru îmi îngreunează mult munca mea vis-à-vis de purtabilitate, însă cred că aici stă creativitatea. Îmi place să lucrez cu materiale fine, ușoare. Mă fascinează gradul de opacitate al acestora. La polul opus folosesc materiale rigide, prelucrate pentru alte industrii cum ar fi spuma pentru izolație sau pielea ecologică de tapiserii pentru a crea structură. Există în mine o dorință de contrast. Atât materialele ușoare cât și cele mai dure sunt prelucrate ulterior prin printare, serigrafiere, tăiere la laser, suprapunere prin layere. Lucrez prin scanarea 3D a manechinelor de croitorie ceea ce îmi permite atât o exactitate cât și o dezvoltare tridimensională a tiparelor de suprapunere a volumetriilor. Cred că această intersecție de tehnici e reminiscența lungii mele instruiri în ale arhitecturii.

Cum arată profilul intelectual și uman al consumatorului de produs Ioana Ciolacu?

Întotdeauna m-a încurcat întrebarea asta, însă am un răspuns destul de evaziv care să lase loc unei lejerități în abordarea brandului meu: creez pentru femeia care mi-aș dori să fiu, cea la care aspir.

Showroom-ul tău este în București pe strada Luterană la numărul 5. De ce nu în Berlin?

Asta e simplu: Sponsorizarea DfT mi-a oferit posibilitatea să îmi fac atelier în orice oraș mi-aș fi dorit. În acel moment locuiam în Londra și poate că ar fi fost logic să-mi fac acolo atelierul. Sau în Berlin, unde aveam echipa aproape. Însă această penetrare și înțelegere a industriei m-a făcut să înțeleg și cursul ei în viitor. Și am ales Bucureștiul. Am ales să pot să produc local, să pot să controlez fiecare pas al producției, să încurajez munca echitabilă și în același timp să îmi construiesc imaginea brandului. Iar când este nevoie, să călătoresc. Faptul că atelierul este în București și nu în vreo capitală a modei a fost o decizie voită și de viitor. Dincolo de costurile fantastice (pe care mi le-aș fi permis datorită sponsorizării), un atelier în afară nu mi-ar fi permis luxul de a produce corect. Iar producerea colecțiilor pe vas sau în pușcării pentru un preț mai mic nu e o opțiune pentru mine. Știu că acestea sunt lucruri pe care nimeni nu vrea să le audă, însă eu, văzând care sunt opțiunile reale ale unui brand la început, dar care a depășit producția in house, am ales să planific o creștere organică și cu potențial pentru viitor, oricare ar fi el. Bineînțeles că rămâne deschisă opțiunea de a avea puncte de lucru și în alte țări, însă acum nu e necesar.

Cum ai concluziona prezențele tale în cadrul Berlin Fashion Week?

Ireal, scurt și intens, lipsă de somn, oportunități infinite.

Care crezi că este designerul care va infuența definitiv moda în următorii 10 ani?

Nu mai funcționăm de mult (pentru că am evoluat înspre altceva și pentru că e absolut relativ) cu capete ilustre de generații. Iar în 10 ani cu atât mai puțin totalitarismul va fi un ghid. Cred însă în oamenii care simt la fel și care își unesc puterea pentru schimbări. Sau, dacă aceste forțe nu vor reuși schimbarea, atunci este posibil ca schimbări sociale radicale să nască din nou conducători. Dar nu aș paria pe nimeni, am mai degrabă designeri preferați din considerente pur emoționale.

Cum simți „temperatura” modei din România, respectiv București?

Eclectic, la început, fără baze definite. Un teren perfect pentru a construi.

Citatul tău preferat despre modă.

Am căutat un citat din Suzy Menkes despre cum toți oamenii care contează în modă sunt amabili și niște oameni fantastici, iar răutățile există doar la cei care aspiră, însă nu am reușit să-l găsesc. Am găsit însă asta: „We know that creative people have all sorts of demons”, Suzy Menkes.